Multumesc mult de tot!
Trebuie sa recunosc faptul ca in ultimul timp am plans destul de mult. Oricat m-as stradui sa nu o fac, ma apuca asa, de nicaieri, in diverse momente…
Emotiile traite zi de zi de cand am aflat ca am cancer.
Trebuie sa recunosc faptul ca in ultimul timp am plans destul de mult. Oricat m-as stradui sa nu o fac, ma apuca asa, de nicaieri, in diverse momente…
Ce simti cand stii ca mori? Da, normal, toti murim la un moment dat si toti stim asta. Si avem grija cum trecem strada, si cum conducem, si ce mancam, etc. Dar cand stii, stii ca orice ai face, ai ajuns intr-un punct in care nu mai conteaza, vei muri curand? Cat de curand? Un an, 6 luni, o luna? Nimeni nu poate sa stie sigur nimic. Dar simti ca vrei sa comprimi tot ce nu ai trait, tot ce nu ai facut inca, in acest timp scurt pe care-l mai ai. Vrei sa fii cu familia, vrei sa fii cu prietenii, vrei, pur si simplu vrei, vrei sa traiesti. Dureros e faptul ca nimeni nu vrea in preajma un om care moare. Pe nimeni nu distreaza sa-si petreaca timpul cu cineva galben si tras la fata, care se chinuie sa zambeasca stirb. Deci nu prea conteaza ce vrei. Aproape ca esti mort deja. Si uneori chiar vrei sa fii.
Azi am facut bombonele pestrite. Bomboane de ciocolata cu seminte de susan. Nu sunt de ciocolata, dar nu spun cu voce tare. Creierul meu inca se lasa pacalit, la fel…